Castelul Huniazilor_miraj şi facinaţie

Este un castel care impresionează indiferent din care unghi îl vei privi. Este un monument impunător care îl găseşti în judeţul Hunedoara. 

Unul dintre cele mai importante monumente de artă feudală gotică din Europa, castelul Huniazilor (numit uneori și castelul Corvineștilor) a fost construit in secolul XIV pe locul unui vechi castru roman, lângă pârâul Zlasti.

Castelul a fost dăruit de către regele Sigismund I de Luxemburg cneazului Voicu tatăl lui Iancu de Hunedoara. Castelul intră în posesia acestuia după moartea tatălui său și incepe un proces de modernizare, amplificare a fortificației (1440-1453).

Castelul Huniazilor a fost folosit în special ca reședință nobiliara, dovadă fiind și lipsa unor perimetre secundare de apărare. Sălile construite în această perioada sunt Sala Dietei și Sala Cavalerilor. Mai trebuiesc amintite și Turnul Capistrano (după numele unui vestit călugăr), Turnul buzduganelor și Bastionul alb.

Castelul intra ulterior în posesia lui Matei Corvin, fiul lui Iancu de Hunedoara care construiește o nouă aripă in stil renascentist - loggia cu pictura ilustrand aspecte din viața nobiliară, respectiv legenda corbului.

Legendele

Legenda corbului

Pe blazonul familiei Corvinilor este un corb care ține în cioc un inel de aur. Legenda spune ca Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg (rege al Ungariei la vremea respectivă) și a unei femei pe nume Elisabeta din Țara Hațegului. Pentru a nu exista discuții pe marginea acestui fapt, regele ar fi aranjat o căsătorie între aceasta și Voicu (un viteaz din zonă). Pentru a fi recunoscut copilul când merge la curtea regală Sigismund de Luxemburg i-a dăruit și un inel de aur.

Insă inelul de aur a fost într-o zi furat de către un corb. După multe peripeții Ioan de Hunedoara a recuperat inelul insă povestea a fost aflată și de rege care a hotărât să facă din corbul cu inelul in cioc un element din blazonul familiei Corvinilor.

Legenda fântânii

In curtea castelului nu departe de capelă se află o fântână adâncă de 30 de metri despre care se spune că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, în schimbul promisiunii că vor fi eliberați dacă vor ajunge la stratul de apă. După 15 ani , când au terminat fântâna, stapâni castelului nu s-au ținut de promisiune. Legenda spune că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă "Apă aveți, dar suflet, nu". În realitate, inscripția se traduce astfel "Cel care a scris această inscriptie este Hasan, care trăiește ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică".

După Matei Corvin

Matei Corvin dăruiește cetatea lui Ioan Corvin după care urmează o perioadă în care se succed o serie de proprietari care dețin castelul pentru intervale limitate de timp. Unul din proprietarii care au efectuat transformări (1618-1623) la construcția originală este principele Transilvaniei, Gábor Bethlen care a construit două etaje pe aripa sudică și una pe aripa nordică. De a lungul  timpului Castelul Huniazilor a fost devastat de mai multe incendii fiind restaurat de mau multe ori: 1870-1880 (cu sprijinul arhitecților Steindl Imre și Schulek Frigyes), 1965-1970 și 1993-1995.

Sursa: http://www.ropedia.ro/obiective/Hunedoara/Hunedoara/Castelul_Huniazilor/

Capela
Constructia este considerata una din partile reprezentative pentru secolul XV, reprezentand o mixtura intre stilul romanic (forma poligonala) si moda gotica tarzie. Inteventiile plasate la inceputul secolului XVII au afectat arhitectura originala a capelei. Pictura existenta in Evul Mediu a fost in mare parte deteriorata, fragmente din aceasta putandu-se observa in zona altarului si a intrarii (crucii de consacratie).

Loggia Matei
Acesta ramane una dintre cele mai timpurii manifestari ale artei Renasterii in Transilvania, prin terasele deschise suprapuse si pictura in fresca ce decoreaza interiorul loggiei. Acesta pictura laica, singulara in Transilvania, plasata stilistic la jumatatea secolului al XV, ilustreaza legenda familiei Corvinilor.
Turnul Capistrano
Acest turn face parte din incinta fortificata corespunzatoare secolului XV, incaperea fiind initial utilizata de catre parintele franciscan, Ioan de Capistrano, confesorul lui Ioan Corvin pana in a doua jumatate a secolului XV.
Sala Dietei
Reprezinta un spatiu dedicat ceremoniilor, realizata la mijlocul secolului XV in stil gotic tarziu. Modificarile survenite in secolul XVII au lasat o frumoasa fresca laica, forma actuala datorandu-se lucrarilor de restaurare din perioada 1956-1968.

Aripa Bethlen
Construita in prima jumatate a secolului XVII intre turnul vechi de parta si turnul tobosarilor, peste zidurile de incinta mai vechi, este compusa din dormitoare la parter si o sufragerie la etaj. In secolul XIX i s-a adaugat o galerie, lucrata dupa canoanele arhitecturii neogotice.
Sala Cavalerilor
Este finalizata in 1452 si este construita in stil gotic tarziu, functionalitatea sa fiind aceea de sala de mese la ocaziifestive, dupa cum sugereaza corespondentele tipologice din mediul germanic.

Galeria si turnul NeBoisa
Aceste doau parti componente ale aceluiasi ansamblu defensiv novator, datat in prima jumatate a secolului XV, ilustreza arta militara transilvaneana, o moda initiata de cavalerii cruciati inca din secolul XII. Ansamblul de numit NeBoisa (nu te teme)se compune dintr-o galerie inalta sustinuta de pilastrii de piatra si un turn masiv, inaintat, cu patru nivele de aparare.
Turnul vechi de poarta
Acesta servea ca prima intrare in castel in prima jumatate a secolului XVII, cand este inchis cu ajutorul unui turn circular, cu trei nivele de aparare, denumit Turnul Alb, in scopul intaririi sistemului defensiv pe latura de sud-est a castelului.
Terasa de artierie
Terasa este o constructie pur militara ce completeaza incinta de secol XV, platforma fiind edificata la inceputul secolului XVII in vremea principelui Gabriel Bethlen
Palatul administrativ
Acest sector, construit pe trei nivele de locuire, marcheaza latura cea mai afectta de refaceri, aspectul actual fiind datorat secolului XVIII, aici fiind instalati functionarii administratiei minelor. Plafoanele conserva elementele decorative baroce.

Sursa : http://www.calificativ.ro/CASTELUL_HUNIAZILOR-a14775.html

 

    Elemente remarcabile de arhitectura

In prima etapa Ioan de Hunedoara a dispus construirea a doua curtine in jurul vechii cetati, materialul folosit fiind calcarul dolomitic. Zidurile respective erau strajuite de turnuri circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor, Turnul Buzdugan) si rectangulare, primele dintre acestea reprezentand o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnul Capistrano are ceva remarcabil: cuprinde singurul semineu gotic din cadrul acestui castel. Turnurile rectangulare erau construite ca puncte de aparare. Accesul in castel se facea prin intermediul unor poduri mobile.

Ulterior se construieste capela, pozitionata pe latura de rasarit a cetatii. Palatul cuprinde Sala Cavalerilor, Sala Dietei si o scara in forma de spirala. Cele doua mari incaperi sunt realizate in plan dreptunghiular, fiind impartite in doua sali cu cinci piloni octogonali realizati din marmura si avand nervuri in cruce si console decorative, cu chei de bolta in stil gotic tarziu.

O constructie deosebita este si turnul Nje Boisia, ce cuprinde 5 niveluri, fiind prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Comunicarea cu palatul se realizeaza prin intermediul unei galerii suspendate avand o lungime de peste 33 m. Dupa 1458 se construieste o noua aripa (Matia) ce are in componenta logii pictate cu scene cu subiect laic.

In secolul XVII Gabriel Bethlen construieste pe latura de rasarit Palatul Mare, avand doua niveluri ce cuprind dormitoare si o sufragerie. In aceeasi perioda se construiesc Turnul Alb (cu 3 niveluri), Terasa de Artilerie (o rampa speciala pentru amplasarea armelor grele de foc) si curtea exterioara (curtea husarilor).

Restaurat, extins si modificat de atatea ori Castelul Huniazilor este un exemplu autentic de arta medievala. In prezent, datorita conservarii atat de reusite a elementelor arhitecturale zeci de mii de turisti viziteaza aceasta adevarata emblema a Hunedoarei si a Transilvaniei.