Designul de ambalaj în Japonia_1. Doar o informare

Aspectele legate de ambiguitate şi animism

Designul japonez de ambalaj are o multitudine de caracteristici unice. Primul ar fi coexistenţa elementelor tradiţionale si cele moderne.

Aspectul tradiţional are doua feţe, prima fiind tradiţia fizică. De exemplu, japonezii sunt deosebit de calificaţi la a scoate în evidenţă calităţi unice din materiale naturale, acest lucru  fiind evident  şi în domeniul de design de ambalaj. Sunt numeroase exemple care pot fi enumerate aici, cum ar fi coşuri din paie, mâncăruri din scoici în scoici, şi de ambalaje din frunze de cireş sau din iarba de bambus. In ceea ce priveşte iarba de bambus, proprietăţile sale de sterilizare au fost recunoscute şi utilizate în scopul conservării. De asemeni, lemnul de culoare deschisă al copacului paulownia cu un coeficient de verificare  a umidităţii superior, cu proprietăţi de insecticid, şi calităţi  de ignifugare a fost folosit pentru a crea un număr mare de pachete elegante. Aceste metode tradiţionale au rămas şi acum la modă şi sunt folosite şi astăzi.

"Uşurinţa" şi "rigiditate" sunt prezentate adesea ca fiind caracteristicile  distinctive  ale culturii japoneze, dar acestea cuprind numai un aspect al designului din Japonia, care mai are, de asemenea, atribute aparent contradictorii de "simplitate" şi "splendoare".

Alături de lucrările care folosesc elemente tradiţionale japoneze de proiectare, există, de asemenea, numeroase elemente care încorporează desene sau modele, si acestea par să fi fost importate direct din Europa sau America.

A doua caracteristică majoră este legată de faptul că cultura japoneză aparţine lumii de politeism, şi în special la clasificarea culturală de animism. Încă din trecutul antic, japonezii au crezut în opt milioane de zei şi au recunoscut prezenţa lor în toate obiectele materiale. Japonezii chiar cred că există o divinitate în fiecare pahar şi scaun. Dar aceste divinităţi nu sunt Dumnezeul Occidentului. Ele nu sunt nici o expresie  a filozofiei greceşti. Mai degrabă ele sunt mult mai aproape de concepte, cum ar fi Anima sau Natura.

În orice caz, la orice obiect fizic japonez este mai mult decât o chestiune simplă, deoarece conţine prezenţa unor "entităţi". Astfel, ambalarea japoneză, nu este făcută doar pentru a acoperi o bucată de materie fizică, ci are menirea de a deveni casa unor "entităţilor" prezente acolo.

Această psihologie aprofundată a rezultatelor japoneze în antropomorfism unde toate obiectele  dau naştere la idei, cum ar fi ca entităţile obiectelor  încearcă să scape de constrângerile ambalajelor lor.

Prezenţa în opera unui designer atât a aspectelor tradiţionale cât  şi celor moderne, este una dintre caracteristicile unice ale designerilor japonezi. Astfel, aceiaşi designeri creează uneori aceleaşi modele care sunt extrem de tradiţionale şi în alte momente le proiectează  extrem de moderne, în stilul Vestului. Totuşi, designerul japonez nu consideră ca ar fi vreo contradicţie.  

Împachetări şi cutii

 

Ori de câte ori cumperi ceva de la un magazin japonez,  este înfăşurat în hârtie atractivă pentru tine, care a fost creată de un designer. Saci  simpli sunt adesea utilizaţi pentru a împacheta obiecte mici, cu toate acestea, la cerere, chiar şi un caiet se ambalează cu cea mai mare grijă. Şi, în orice magazin te duci, în orice oraş,  să ştii cu siguranţă că va  avea propria sa carte de ambalaj special conceput, iar unele dintre ele sunt  foarte atractive, şi vei simţi o oarecare strângere de inimă atunci când vei arunca hârtia de ambalaj. Acest obicei este exact opusul practicii  din cele mai multe magazine din Europa şi America, unde,  în mod normal, ieşi din magazin cu  marfa aruncată neglijent într-un sac simplu, cu hârtie greu de definit.  

Trebuie să iei în considerare de ce această diferenţă există, şi vei ajunge la concluzia că aceasta există, pentru că actul de împachetare lucruri a avut întotdeauna o semnificaţie specială pentru japonezi. În timp ce elementul major în cauză este într-adevăr, ceea ce este în interior, japonezii cred că sentimentele de respect sau de recunoştinţă, fie de prezentator al vânzătorului un pachet sunt identificate, în modul în care el le-a împachetat. În afară de hârtia de ambalaj , japonezii au diverse metode pentru împachetare lucruri, inclusiv ambalajul pentru ocazii speciale numite "noshigami", ambalaj mic din crep  numit "fukusa", şi material de ambalaj  care vine într-o mare varietate de dimensiuni cunoscut sub numele de "furoshiki".

Deci, părinţii învaţă copiii lor cum să-şi ambaleze  lucrurile în mod corespunzător,căci  toată lumea este sensibilă la modul în care primesc lucrurile şi cum sunt învelite;  dacă ceva este înfăşurat neglijent, ei simt că intenţia celui care daruieste nu este destul de ceea ce ar trebui să fie. Astfel, japonezii au foarte mare grijă când decid modul în care un anumit element ar trebui să fie împachetat pentru o anumită ocazie, acest lucru fiind vizibil după multitudinea de modele unice  în Japonia, si făcând comparaţie cu omologii din Europa sau America, putem spune că fiecare ambalaj posedă câte o imagine unică.  Hârtia de împachetat Kanome pentru Okoshi utilizează o formă modificată a designului hârtiei  "noshigami", şi la fel  designul  hârtiei de împachetat Kimura ,caseta Yokan şi Kanome  al lui  Mizu- Yokan, unde  vom vedea referiri la modele populare găsite în "fukusa" şi respectiv "furoshiki".

 Geanta elegantă Akizuki cu fundal de argint acoperită cu ace de pin albastru  aminteşte de un elegant model "furoshiki".  Tiparele de serie de papetărie Hirohashi reamintesc, de asemenea de modelele găsite pe tradiţionalele "chiyogami" şi "furoshiki", iar liniile diagonale găsite aici, în mod evident nu sunt preluate din tradiţiile ambalajului din Japonia ci mai degrabă  cele din Europa. Din moment ce lucrurile care urmează să fie înfăşurate într-o "fukusa" sau "furoshiki" si sunt plasate pe ambalajul cu liniile diagonale, diagonale apar pe ambalaj si atunci când lucrul a fost împachetat.

Desigur, plăcerea de a ambala dă viaţă  aspectului pachetului finit. Toată lumea a experimentat fiorul de curiozitate şi de aşteptări în momentul despachetării unui pachet  frumos şi  atent împachetat.

Nu este nici o exagerare să spunem că ambalarea s-a făcut în primul rând pentru acest sentiment de bucurie pură. Tradiţia ambalajului în  Japonia nu a uitat acest moment de anticipare. Când un pachet este deschis, este de obicei in interiorul lui o hârtie de ambalaj care este prima văzută. Culori strălucitoare şi modele neaşteptat de variate  apar în timpul procesului de despachetare al unui pachet  care a fost întotdeauna o parte a experienţei estetice. Această consideraţie o întâlnim la modelele în serie de papetărie ale lui Hirohashi , şi a fost utilizată în special în mod eficient în toate lucrările lui Akizuki. El a proiectat inspirat construcţia de cutii tradiţionale. Suprafaţa interioară a cutiilor este genial ascunsă în spatele suprafaţei exterioare total neagră, acestea fiind cutiile de cadouri Kimura, care sunt  o explicaţie ilustrată a acestui mecanism estetic.

Dar  designul  de ambalare de azi  fiind o parte de proiectării comerciale, a fost împovărat cu misiunea de a arăta şi a face atractive şi ispititoare lucrurile pentru clienţii  potenţiali. Nu contează cât de frumos sau inteligent a fost elaborat un pachet, aceasta este doar o reclamă, o imagine pentru că el ascunde de fapt conţinutul. Acesta nu serveşte decât a se dovedi a fi eficient doar ca un mecanism de comunicare. Cele mai multe dintre aceste ambalaje sunt sortite să fie aruncate în coşul de deşeuri de hârtie, deoarece plăcerea de a scoate ambalajul a fost savurat.

Pe de altă parte, unele pachete ar trebui să aibă speranţa de a doua viaţă după ce scopul lor principal a fost atins. De exemplu, pot exista un numărul foarte mare de barbati care folosesc cutiile din lemn pentru trabucuri cu etichete din ţări ciudate, ele devenind  cufere cu comori secrete pentru cele mai preţioase lucruri. Există de asemenea, un număr destul de mare de  femei care folosesc cutiile de cadouri acoperite cu hârtie proiectată  de Kimura, ele fiind cufere pentru propriile lor comori secrete.

Este destul de dificil să se explice mecanismul psihologic implicat aici, dar probabil, aceasta poate fi explicat în felul următor: o anumită independenţă este cerută de designul unor astfel de cutii, în scopul de a le da o viaţă a lor după ce au servit în scopuri comerciale şi conţinutul lor original a eliminat.

\

Aspects of Ambiguity and animism

Japanese package design has a number of unique characteristics. The first of these caracteristics is the coexistence of traditional and modern design elements. Of course, the same elements are in evidence in all the other nations of the world as well. However, there is probably not any other country where the existence of both is found on such a large scale or where they are both so vigorously supported by general public as in Japan.

The traditional aspect has two faces. One is the physical tradition. For instance, the Japanese are particularly skilled at bringing aut the unique  qualities of natural material. And this in evident in the field of package design too. There are numerous practical examples that could be mentioned, such as baskets made of straw, dishes made of clam shells, and packaging from the leaves of the cherry tree or bamboo grass. In case og bamboo grass , its sterilazation properties have been recognized and utilized for the purpose of preservation. Also the light wood of the paulownia tree with its superior proofing, its insecticide, and its fireproofing qualities has been used to create a large number of fine packages. These traditional methods are still very much in use today.

“Lightness” and “rigidity” are often presented as distinctive features of Japanese culture. But these comprise only aspect of the design of Japan which also possesses the seemingly contradictory attributes of “simplicity” and “splendour”.

Along with works that utilize traditional Japanese design elements, there are also numerous items which incorporate such Westernised designs that they appear to have been imported directly from Europe or America.

The second major characteristic is bound up with the fact that Japanese culture belongs to the world of polytheism, and specifically to the cultural classification of animism. Since the ancient past, the Japanese have believed in eight million gods and recognize their presence in all material objects. We even believe that there is a deity in each drinking glass and chair. But these deities are not the God of the West. Nor are they the Idea of Greek philosophy. Rather they are far closer to such concepts as Anima or Nature.

In any case, to the Japanese any physical object is more than simple matter as it contain the presence of some “being”. Thus for the Japanese, packaging is not made merely to cover a piece of physical matter, but is meant to house the “being” present there as well. This depth psychology of the Japanese results in the anthropomorphism of all objects and gives rise to ideas such as that things are attempting to escape from the constrains of their packaging so forth.

The presence of both the traditional and modern aspects in the work of a single designer is one of the unique characteristics of Japanese designers. Thus the same designer same designers sometimes creates designs that are extremely traditional and at other times produces highly modern, Western style designs. No Japanese designer, however feels the slightest sense of contradiction in this phenomenon.

Wrapping and Boxes

Whenever you buy something at a Japanese department store it is wrapped up for you in attractive paper that has been created by a designer. Nowadays simple bags are often used to wrap small items; however, on request you can get even a single notebook wrapped with the greatest of care. And any shop you go to any town will be sure to have its own specially designed wrapping paper, and some of them are so very attractive that after you feel a pang of regret at throwing paper away.   This custom is the exact opposite of common practice in most shops in Europe and America where you normally come out of the store with you merchandise thrown carelessly  into a plain, nondescript paper bag.

When you stop to consider why this difference exists, you come to the conclusion that it is probably because the act of wrapping things has always held a special significance for the Japanese. While the major element involved is indeed what is inside, the Japanese believe that the feelings of respect or gratitude of either presenter of the seller of a package are revealed in the way in which he has wrapped it. Apart from actual wrapping paper, the Japanese have various methods for wrapping things, including the special celebratory wrapper called “noshigami”, the small crepe wrapper called a “ fukusa”, and the cloth wrapper that comes in a wide variety of size known as a “furoshiki”.

So parents teach their children how to wrap things properly, and everyone is so sensitive to the way things  that receive are wrapped that if something is wrapped carelessly, they feel that the giver’s intention are not quite what they should be. Thus the Japanese often take almost as much care in deciding how a certain item should be wrapped for a certain occasion as they do in selecting the gift itself. Perhaps this tradition is the reason one sees so very  many package a wrapping designs in present- day Japan that posses a wrapping image particularly  when compared to their counterparts in Europe or America. Kanome’s  wrapping paper for Okoshi uses an altered form of the “noshigami” wrapper in its design, and in Kimura’s wrapping paper design for Yokan and Kanome’s box design for Mizu- Yokan, we see references to the popular designs found in the “fukusa” and the “furoshiki” respectively.

Akizuki’s neat bag with the silver background covered with blue pine needles is also reminiscent of a stylish “furoshiki” pattern. Hirohashi’s stationery series patterns also remind us of the designs found on traditional “chiyogami” and “furoshiki”, and the diagonal lines found here are clearly taken from the wrapping traditions of Japan rather than those of Europe. Since things to be wrapped in a “fukusa” or “furoshiki” are placed on the wrapper on the diagonal, diagonal lines naturally appear in the package when the item has been wrapped.

Of course, the pleasure of wrapping does not come only in the still life effect of the appearance of the finished package.  Everybody has experienced the thrill of curiosity and expectation concerning the contents as a beautiful package is carefully unwrapped.     

It is no exaggeration to say that wrapping were made primarily for this sense of pure enjoyment. When a package is opened, it is usual that the inside of the wrapping paper is seen. The tradition of Japan have never forgotten this moment of anticipation. Unexpected brilliant colors and varied pattern that appear during the process of unwrapping a package have always been a part of our aesthetic experience. This consideration is in evidence in Hirohashi’s stationery series, and it has been utilized particularly effectively in all the works by Akizuki. He received his inspiration from the construction of the traditional folding box. The brilliant inside surface concealed behind the all black outer surface of Kimura’s gift boxes are almost an illustrated explanation of this same aesthetic mechanism.

But today’s packaging design, as a part of commercial design, has been burdened with the mission of showing off the contents to make them attractive and enticing to the prospective customer. No matter how beautifully or cleverly a package has been devised, it is merely an image advertisement for that is inside , or a contents signboard. It only serves its proves effective as a communication mechanism. Most of these wrappers are fated to be tossed into the waste- paper basket as soon as the pleasure of unwrapping has been savored.

On the other hand, some package should have expectation of a second life after their primary purpose has been achieved. For instance, there may well be very large number of men who use the plain wooden cigar boxes with labels from strange and countries as secret treasure chests for their own most precious things. I also know  quite a number of women who use gift boxes covered with Kimura’s designed paper as container for their own secret treasures. Such boxes seem fare more like a familiar friend  with whom one can relax.

At this point you may that any package at all could serve this sort of purpose , but in practice this does not seem to be the case. It is rather difficult to explain the psychological mechanism involved here, but perhaps it can be explained in the following manner. A certain independence is demanded of design of such boxes in order to give them a life of their own after they have served the commercial design purposes related above and their original contents have removed.